Glose blagiene - vol 2



Sumar volum: Lucian Blaga – Pasarea maiastra; Lucian Blaga – “Biografie” si “Autoportret”; Burgurile transilvane si buildung-ul blagian; “Avram Iancu”, la 70 de ani – lectura textului dramatic; Lucian Blaga – Luntrea lui Caron, la o noua lectura sau adevarul despre comunism; Scanteile incendiului; Lucian Blaga – de la mitul daimonului la metafizica inconstientului; Blaga despre Brancusi; Rezlete; O lectura presocratica a liricii lui Lucian Blaga;

Volum aparut la Editura Ardealul, Tg Mures in anul 2005
Format: format 16/61x86, coli tipo 9
ISBN: 973-8300-02-9

    Fragment din volum     Măştile pe care şi le va pune de acum încolo sunt semne ale spiritului. Dacă în Visatorul (poezie de tinereţe) „figura” poetului era doar a unui simplu şi fragil visător, păianjenul e o ieroglifă a poetului-visător, întruchipare a dorului de înălţare spre cer, în Stalactita figura poetului este ferma. Poemul ne dezvăluie forţa în întregime apolinică a poetului. Stalactita - poetul este axis mundi. Grota şi bolta se unesc în stalactita-poetul. El ne propune imaginea unui orfeu ce telurizează picurii de lumină şi spiritualizează pământescul.


    Fragment din volum     Noua etapă din existenţa lui Blaga şi a ţării, transfigurată parţial în Luntrea lui Caron începe cu metafora unei transhumanţe impusă de istoria care a luat-o razna. Pe drumul refugiului, încercând să explice fiicei sale ce înseamnă transhumanţa îi spune acesteia: „«Nu, draga mea, ciobanii şi turmele nu se refugiază de bombardamente, cum îţi închipui; de mii de ani se înfăptuieşte mereu acest drum, în aceste zile de primăvară. Toamna târziu, când frunzele îngălbenesc ciobanii coboară iarăşi în văi, la şes. Acesta este veşnicul lor cutreier, între şes şi plai, după un calendar al lor, mai presus de întâmplările şi faptele isoriei, care pe noi ne alungă acum din oraş»”.