Scrisori despre Liviu Rebreanu



Sumar volum: Glasul romanului; Weltanschanung-ul scriitoricesc; Expresionismul lui Liviu Rebreanu; Rebreanu si naturalismul; Intre suferinta tragica si metafizica salvarii; Padurea spanzuratilor; Imagini si simboluri; Simetria intre Weltanschanung si tehnica literara; Liviu Rebreanu: traditional vs modern; O problema de tehnica romaneasca cu implicatii estetico-filosofice; Obiecte simbolice in Ion; Glasurile din umbra constiintei; Un titlu si punctele sale de suspensie; «Saptamana furtunoasa»; Amandoi; Ion – comentarii de text; Un Rebreanu mai putin frecventat;

Volum aparut la Editura Ardealul, Tg Mures in anul 2006
Format: format16/61x81, coli tipo18
ISBN: 973-8406-19-6

    Fragment din volum     La Rebreanu func?ia nara?iunii este luat? în cea mai mare parte de ceea ce numim structur? compozi?ional? (arhitectur?) a romanului. Prin complexitatea ei ?i prim m?iestia cu care este realizat?, ea semantizeaz? textul în cel mai înalt grad ?i într-un mod subtil. Acest aspect îl caracterizeaz? puternic pe Rebreanu ?i ?ine nu numai de me?tesug, ci ?i (sau în primul rând) de voca?ia de romancier. A?a spre exemplu, „descrierea epic?” a Drumului în Începutul romanului Ion sau a Spânzur?torii în capitolul I al P?durii spânzura?ilor, numai aparent este orizontal?. ?i nu întâmpl?tor descrierea drumului se „termin?” cu descrierea horei, iar executarea prin spânzurare se încheie acolo unde începe introspec?ia în biografia lui Apostol Bologa protagonistul romanului. O ruptur? de acest gen într-o proz? (literatura) în care suprema?ia povestirii nu e contestant? de nimeni, ci dimpotriv? sus?inut? de multi, nu putea veni din partea unui autor de schite, povestiri, nuvele ori câte elemente „moderne” ar fi utilizat, ci numai din partea unui prozator cu cert? voca?ie de romancier, prozator n?scut cu aceast? voca?ie. Numai dup? s?vâr?irea acestei rupturi este posibil? sincronizarea prozei na?ionale (în spe?? a romanului) cu proza european?.


    Fragment din volum     Sub influen?a lui Nietzsche, în concep?ia lui Rebreanu î?i face loc ideea c? „via?a repet? acelea?i trasee esen?iale” „a desf??ur?rii ciclice”22. Romanul Adam ?i Eva î?i propune s? ilustreze aceast? idee printr-o argumenta?ie teozofic?: instinctul iubirii este considerat ca reminescen?? a originii divine a erosului. ?i structura compozi?ional? a scrierii e conceput? în aceast? inten?ie – în lumina acestei concep?ii eclectice. În nici un caz Adam ?i Eva nu putea fi un roman tragic precum Ion sau Ciuleandra ori Cr?i?orul. Inspirat din trecutul istoric, Cr?i?orul nu este un roman de evocare de tip sadovenian, dar nici simpl? reconstituire realist?. Romanul are con?inut ?i structur? de tragedie care diminueaz? mult zgura romantic? pe care o are. Horia r?mâne un puternic personaj tragic. «Pentru dreptatea altora ?i-a ucis fericirea sa» afirm? naratorul. E de re?inut c? eroul romanului e con?tient de condi?ia sa tragic? – e chiar supralucid de acest lucru. Aici e de c?utat una din cauzele c?derii scrierii cu o treapt? mai jos pe scara valorii23. ?i Cr?i?orul e construit pe un scenariu al jertfei cristice, dar de data aceasta romancierul r?mâne credincios pân? la cap?t voca?iei sale pentru tragic ?i nu mai anuleaz? tragicul convertindu-l într-un elan religios cre?tin precum în P?durea spânzura?ilor.