Recitiri din literatura romana - vol 2



Sumar volum: Glose eminesciene; Portret de familie – Enigma Otiliei; Morome?iana; Moromete ?i prietenul s?u Socrate; Ilie Moromete – un alt Noe; Despre Catrina Moromete; Scena t?ierii salcâmului; Incipit-ul romanului; Romanele lui Victor Papilian; Motivul nun?ii la Eminescu ?i Co?buc; Hora la Co?buc ?i Rebreanu; Amintiri din copilarie – Hronicul ?i cântecul vârstelor; De la Rug?ciune la Testament; Metafizic? ?i sociogonie; Lucian Blaga – Ecouri expresioniste în lirica postum?;

Volum aparut la Editura Crisserv, Medias in anul 2009
Format: format 16/61x86
ISBN: 978-973-8990-12-8

    Fragment din volum     Pentru Eminescu, cuget?torul e o întrupare a Geniului. Modelul ar fi fost marele filosof german Kant dar ?i matematicianul-filosof Pythagoras. Dar nu trebuie neglijat? nici ipoteza c? „b?trânul dasc?l” este o „masc?” a poetului. Dar rostul antitezei este mult mai subtil. Pozi?ia privilegiat? acordat? spiritului nu schimb? destinul fiin?ei materiale care îl poart?. Fiin?a este schimb?toare ?i trec?toare, iar spiritul este ?i r?mâne oglinda în care Absolutul (Divinitatea) se recunoa?te. Imaginea, în care spiritul ?i nimicnicia fiin?ei materiale se întâlnesc în condi?ia uman?, este gra?ioas?. Compara?ia mitologic? (precum Atlas) este folosit? pentru a da solemnitate, prestigiu, dar ?i crez?mânt imaginii b?trânului cuget?tor ?i gândirii sale vizionare. B?trânul dasc?l e ochiul creat pentru a cunoa?te – este un Atlas spiritual (Ioana Em Petrescu, Eminescu – modele calmologice ?i viziune poetic?, 1978).


    Fragment din volum     Toat? esen?a nout??ii, originalit??ii personajului lui Preda, care a surprins ?i a derutat critica orientând-o spre afirma?ia improprie cu care nu suntem de acord, st? în faptul c? personajul în cauz? refuz? instinctualitatea (natura) în favoarea gândirii (crea?iei); el este adeptul puterii argumentului ?i nu al argumentului puterii. Ilie Moromete nu accept? supunerea spiritual? încât pe patul de moarte este îndrept??it s? afirme cu orgoliu „eu am dus întotdeauna o via?? independent?”. El trece totul prin puterea lui de judecat?, dar ?i prin pl?cerea lui pentru joc ?i spectacol. Ilie Moromete este un „liber gânditor”. Pentru a beneficia de calificativul de filosof în primul rând trebuie s? problematizezi existen?a ?i fiin?a, s?-?i cau?i eul: (Numai Nicolae - fiul cel mic, poate afirma „eu îmi caut eul meu”). Or Moromete nu face asemenea lucruri. El are doar un dat: vede lumea a?a cum o vede el (prin grila unor valori morale cu putere de norm?) ?i se str?duie?te, chiar cu ambi?ie, s? conving? pe cei din jur s-o vad? ca ?i el. Ilie, ca orice ??ran autentic, î?i trage „filosofia vie?ii” din respectarea ?i aplicarea Normei satului arhaic-tradi?ional printr-o experien?? „empiric?, direct?”. Or acest tip (om, personaj) nu e filosof, ci în?elept, Nicolae, mezinul familiei, e filosoful - devine filosof. El î?i pune întreb?ri existen?ialiste, el merge la ?coli (studiaz?). El cite?te c?r?i (livres). Ilie cite?te doar ziarul.