Scrisori despre Liviu Rebreanu - proza scurta



Sumar volum: Argument;Textele īn limba maghiar? Debutul lui Liviu Rebreanu ?i starea prozei; Receptarea critic?; Prezentare general? a prozei scurte; Liviu Rebreanu despre nuvela romāneasc?; Cartografierea prozei scurte; Prozele debutului; Prozele de analiz?; Prozele citadine – prozele aspira?iilor ratate; Lumea lumpenului; Toposul r?zboiului; Prozele confesive; Prozele portret; Note; Filia?ia proz? scurt? – roman; Limbaj – expresivitate – stil; Personajul colectiv; Analiza psihologic?; Expresionismul lui Liviu Rebreanu; Structuri ?i tehnici narative; Proza scurt? rebrenian? contra direc?iei din proza romāneasc? de la 1900; Bibliografie consultat?

Volum aparut la Editura Almarom Ramnicu Valcea in anul 2013
Format: format 16/61x86
ISBN: 978-973-156-046-5

    Fragment din volum     Argument

Nici la debut, nici dup?, epica scurt? a lui Liviu Rebreanu nu s-a bucurat de aten?ia cuvenit?. Dup? apari?ia capodoperelor romane?ti, Ion (1920), P?durea spīnzura?ilor (1922) proza scurt? a intrat īntr-un con de umbr? de durat?. Cīnd s-a scris despre ea, īn mod insistent ?i sistematic, a fost raportat? la romane īn ideea obsesiv? a unei filia?ii tratat? factologic. Or, pentru diversitatea ei tematic? ?i particularit??ile constructiv-narative, dar ?i pentru drumul ei sinuos, proza scurt? merit? o abordare care s?-i scoat? la lumin? independen?a fa?? de proza lung?, originalitatea ?i caracterul de oper? literar? finit?. Prin urmare, trebuie scoas? din starea de victim? a romanelor. Proza scurt? rebreninan? ridic? cāteva probleme care īn mod imperios impun o analiz? debarasat? de o serie de prejudec??i ?i cli?ee critice. Aceste aspecte ar fi urm?toarele: situarea ei īn proza romāneasc? din segmentul temporal 1900- 1912-1920, locul ei īn cadrul general al OPEREI, probleme ale clasific?rii, aspecte ale evolu?iei generale (tematic?, stilistic?, narativ?). Din cele enun?ate rezult? c? subiectul este īnc? generos, dar ?i dificil, deoarece o nou? analiz? a nuvelisticii rebreniene te oblig? ?i la o recitire a unei mari cantit??i de pagini din proza perioadei 1900-1920, plus bibliografia critic? adiacent?; lupta cu prejudec??ile perpetuate pīn? aproape de zilele noastre de c?tre o bun? parte a criticii care a mers pe mīna lui Lovinescu, C?linescu ?i a epigonul acestuia Alex. Piru. Īnc? o 6 Scrisori despre Liviu Rebreanu observa?ie. Īn monografiile despre Rebreanu proza scurt? este expediat? īn cīteva pagini de considera?ii mai mult sau mai pu?in generale. O excep?ie: Gh. Glodeanu care, īn Liviu Rebreanu. Ipostaze ale epicului (2001) īi acord? peste 50 de pagini. Din p?cate contribu?ia este modest?, tributar? vechilor demersuri critice (Lovinescu, C?linescu, Crohm?lniceanu). F?cīnd aceaste men?iuni nu neg contribu?ia unor istorici ?i critici literari care au prefa?at diferite edi?ii din nuvelistica lui Liviu Rebreanu, īncepīnd cu deceniul opt al veacului trecut (N. Gheran, G. Gan?, Ioan Bogdan Lefter, ?.a.). Īn studiul nostru am l?sat pe dinafar? Calvarul (1919) pentru c? m? al?tur celor care consider? textul respectiv roman. Argumentele sunt suficiente, dar nu e locul s? fie expuse aici. Textul va fi analizat īntr-un studiu independent. Ceea ce trebuie men?ionat īn contextul paginilor prezente este c? micul roman reprezint? pragul de trecere fizic? de la proza scurt? la proza lung?. Calvarul īnchide un drum ?i deschide altul, dar nu prin ruptur?, ci printr-o continuitate organic?.


    Fragment din volum     Īn alt capitol al studiului men?ionam c? orice clasificare a prozei de scurt? respira?ie are o doz? de subiectivitate ?i relativism. Prozele confesive au ca punct de plecare momente biografice. Pornind de la aceste observa?ii putem include īn rīndul prozelor cofesive ?i mica nuvel? Baroneasa (1912), reprodus? postum īn volumul din 1959. Īn scrierea nuvelei, scriitorul porne?te de la ?amintirea popular? vie īn anii copil?riei, despre ?Ileana grofoaia. Revenirea īn memorie a pove?tii despre acest personaj s-ar putea datora ?i textului scriitorului ungur (prieten cu Rebreanu īn vremea cīnd era ofi?er īn armata imperial?) Szini Gyula din care traduce-prelucreaz?, īn timpul deten?ei īn īnchisoarea maghiar?, sub titlul Ana Maria o poveste romantic? asem?n?toare cu cea a Ilenei n?s?udene. Contele Domokos se refugiaz? (cauzele sunt obscure) din Ungaria tocmai īn ?inutul N?s?udului, īn satul Maieru, unde construie?te un conac. Va tr?i cu o tīn?r? ??ranc? n?s?udean?, frumoas?, istea?? ?i aprig?. La moarte, contele īi las? mo?tenire īntreaga avere. Dup? consumarea ?tristului eveniment, ?baroneasa ī?i va continua via?a c?utīndu-i numai pl?cerile p?mīnte?ti. Dincolo de roman?iozitatea subiectului, povestirea nuvelistic? are cīteva componente narative ?i de construc?ie care o salveaz? de la ignorare. Partea de īnceput a pove?tii despre baroneas? este construit? pe tiparul basmului: ?Nu se pomenea fat? mai frumoas? īn toat? Ilva-Mic? ?i-n īmprejurimi ca Ileana M?riuc?i lui Dosoftei. Se dusese vestea pretutindeni p?rului ei cel negru ca mura, des ca peria ?i lung ca un ?arpe, buzele ei ro?ii ca zmeura ?i umede ca floarea stropit? de rou?. De remarcat c? nu mai este 149 Scrisori despre Liviu Rebreanu vorba de fata inocent? ?i naiv?, victim? a ?r?ului, ci de femeia demonic?, deocamdat? ascuns?. Tīn?ra Ileana, repede a fost īmpresurat? de pīlcuri de pe?itori, cari de cari mai frumo?i, cari de cari mai boga?i. Ea visa la fe?i-frumo?i: ?O s? vie un fecior de īmp?rat cu c?ru?? de aur, cu arm?sari de argint ?i cu slugi de aram?. Imaginea este desuet?! E bine īntocmit ?dosarul probelor (partea realist?) care justific? gestul fetei, acceptarea b?trīnului conte ca b?rbat. Partea a doua este reversul grotesc al p?r?ii īntīi. Trecut? de vīrsta maturit??ii, r?mas? v?duv?, baroneasa duce o via?? de femeie u?oar? visīnd la un nou prin? care s-o duc? departe, mult mai departe de cum a dus-o odinioar?: ?Īn sfīr?it, prinser? a-i c?dea din?ii, ce fuseser? albi ca spuma ?i ajunser? negrii ca p?catul. Īi c?zu ?i p?rul cel des ca peria. Buzele ei cele ro?ii ?i umede se sp?l?ciser? ?i se mole?ir?. Ochii ī?i pierduser? tot focul cel ademenitor. P?rea, īn mijlocul r?m??i?elor de bel?ug o sta?ie īntīrziat?, o amintire urīt? a unor vremi frumoase. Ca tehnic? artistic?, se remarc? puternicul contrast, cu sens simbolic, dintre cele dou? portrete ale eroinei, fiecare marcīnd cīte un moment temporal, unul al tinere?ii īnfloritoare, cel?lalt al b?trīne?ii decrepide. Opozi?ia dintre cele dou? imagini care, una deschide, cealalt? īnchide un destin (?i textul) degaj? morala pove?tii. Pornind de la aceste observa?ii pot spune c? motivele literare ale nara?iunii sunt: timpul; tinere?ea/b?trīne?ea, iar ideologia ei: etica vie?ii. ?i putem merge cu specula?ia mai departe pīn? la vorbele Eclesiastului: ?vanitas vanitatum et omnia vanitas.