Scrisori despre Liviu Rebreanu - vol III



Sumar volum: De la clopot la cupola; Elemente expresioniste; Personajul colectiv, Craisorul Horia; Propozitii despre Liviu Rebreanu; O noua contributie in rebrenologie; Odiseea lui Liviu cu Fanny

Volum aparut la Editura Editura Samuel Medias in anul 2014
Format: format 16/61x86
ISBN: 978-973-1804-91-0

    Fragment din volum     Gândul acestui studiu este vechi şi a apărut ca replică la “studiile” descriptive şi rezumative, ca replică la paginile “eseistice” cu multe cuvinte “alese”, dar cu idei puţine şi “nealese”, multe din ele prezente în volume oferite sub eticheta comercială: bacalaureat de nota zece. Despre Pădurea spânzuraţilor s-au scris sute de pagini încât, în mod firesc, se pune întrebarea dacă câteva pagini în plus vor aduce ceva nou. Comentariile de toate calibrele şi orientările metodologice n-au epuizat complexitatea romanului. Fiecare recitire a PS îţi oferă oportunitatea de a descoperi noi aspecte, posibilitatea de a nuanţa şi completa idei anterioare, ocazia de a face noi asociaţii şi comparaţii cu opere din aceeaşi sferă tematică şi tipologică. Dacă în problema locului romanului rebrenian în cadrul celui naţional nu mai ai ce adăuga, plăcile tectonice fiind aşezate, în schimb, în ceea ce priveşte locul romanului în cadrul literaturii universale critica a rămas înglodată în datorii. După părerea noastră, respectând specificitatea fiecărui roman, PS este cel mai interesant şi mai valoros din literatura universală din perioada 1916 – 1930 inspirat de Primul Război Mondial. Dacă în 1922 5Scrisori despre Liviu Rebreanu dorinţa lui Constantin Rădulescu-Motru, apariţia romanului simultan în mai multe limbi străine, s-ar fi materializat atunci poziţia romanului (implicit a literaturii noastre) în plan universal ar fi fost alta. Conform aparatului critic întocmit de Niculae Gheran pentru ediţia critică (Rebreanu, OPERE 5, p. 709) PS a cunoscut în perioada 1928 – 1967, 24 de traduceri în 10 limbi. Prima traducere dateză din 1928, în limba cehă, făcută de Maria Kojeeka, închinată fratelui, Rostislav, care ar fi avut un destin asemănător cu al lui Apostol Bologa. Se pare că traducerile respective au fost târzii şi nu au avut ecoul meritat. Reproducerea romanului în 1923 la Cleveland, destinată românilor, a avut un circuit închis. Tot acolo s-a reprodus şi Ion.


    Fragment din volum     Liviu Rebreanu este un constructor-arhitect de geniu. Material de demonstrat ne oferă Pădurea spânzuraților. Fiecare romancier îşi are pattern-ul său propriu, mai mult sau mai puţin subtil în formă şi semnificaţii. Se susţine că figura romanului rebrenian este cercul (circularitatea). Mai de grabă, este spirala, de aceea începutul şi sfârşitul romanelor sale sunt simetrice nu identice. Începutul şi sfârşitul romanelor oferă o dublă perspectivă: una imediată, formală, de deschidere a naraţiunii, cealaltă de închidere a poveştii prin ridicarea la general, universal, cosmic, metafizic. Pădurea spânzuraților ilustrează cu prisosinţă aceste caracteristici. Romanul Pădurea spânzuraților este alcătuit din patru “cărţi”, fiecare organizată în capitole. Primele trei cărţi au câte unsprezece capitole, ultima doar şapte. Diferenţa numerică ţine de ritmul naraţiunii. Această organizare se supune unei duble justificări: dramaticului şi muzicalului. (50) 46Scrisori despre Liviu Rebreanu De la început, Rebreanu şi-a gândit romanul în paradigma unei tragedii. Studiind materialul din “caietele de creaţie”, coroborat cu opera finită, N. Gheran este îndreptăţit să susţină ideea că întreaga organizare a materialului şi paradigma aleasă este una logico-dramatică. Scenariul epic are o desfăşurare silogistică: “Întâmplările se succed potrivit rigorilor unui raţionament logic, ce parcurge, după cum se ştie, cele trei trepte ale premisei, termenului mediu şi concluzia. De altfel în momentul când îşi precizează ideaţia viitoarei cărţi, notaţia romancierului ia de asemenea forma unui raţionament: Premisa: “Apostol e cetăţean, o părticică din Eul cel mare al statului, o rotiţă într-o maşinărie mare; omul nu e nimic, decât în funcţie de stat.” Termenul mediu: “Apostol devine român; pe când statul e ceva fictiv şi întâmplător, putând întruni oameni străini la suflet şi aspiraţii; neamul e o izolare bazată pe iubire, chiar instinctuală. Statul nu cere iubire, ci numai devotament şi disciplină omului, pe când neamul presupune o dragoste frăţească.” Concluzia: “Apostol devine om: în sânul neamului, individul îşi regăseşte eul său cel bun, care sălăsluieşte mila şi dragostea pentru toată omenirea. Numai un eu conştient poate trăi iubirea cea mare, universală – religia viitorului.” (51) La “concluzie” aş mai adăuga: Statul şi neamul, adică trupul, aparţin existenţei pământene, pe când iubirea aparţine spiritului, lumii supraindividuale, care poate fi a cosmosului, a lui Dumnezeu. Cele patru cărţi ale romanului,