Scrisori despre Liviu Rebreanu - vol III



Sumar volum: De la clopot la cupola; Elemente expresioniste; Personajul colectiv, Craisorul Horia; Propozitii despre Liviu Rebreanu; O noua contributie in rebrenologie; Odiseea lui Liviu cu Fanny

Volum aparut la Editura Editura Samuel Medias in anul 2014
Format: format 16/61x86
ISBN: 978-973-1804-91-0

    Fragment din volum     Gândul acestui studiu este vechi ?i a ap?rut ca replic? la “studiile” descriptive ?i rezumative, ca replic? la paginile “eseistice” cu multe cuvinte “alese”, dar cu idei pu?ine ?i “nealese”, multe din ele prezente în volume oferite sub eticheta comercial?: bacalaureat de nota zece. Despre P?durea spânzura?ilor s-au scris sute de pagini încât, în mod firesc, se pune întrebarea dac? câteva pagini în plus vor aduce ceva nou. Comentariile de toate calibrele ?i orient?rile metodologice n-au epuizat complexitatea romanului. Fiecare recitire a PS î?i ofer? oportunitatea de a descoperi noi aspecte, posibilitatea de a nuan?a ?i completa idei anterioare, ocazia de a face noi asocia?ii ?i compara?ii cu opere din aceea?i sfer? tematic? ?i tipologic?. Dac? în problema locului romanului rebrenian în cadrul celui na?ional nu mai ai ce ad?uga, pl?cile tectonice fiind a?ezate, în schimb, în ceea ce prive?te locul romanului în cadrul literaturii universale critica a r?mas înglodat? în datorii. Dup? p?rerea noastr?, respectând specificitatea fiec?rui roman, PS este cel mai interesant ?i mai valoros din literatura universal? din perioada 1916 – 1930 inspirat de Primul R?zboi Mondial. Dac? în 1922 5Scrisori despre Liviu Rebreanu dorin?a lui Constantin R?dulescu-Motru, apari?ia romanului simultan în mai multe limbi str?ine, s-ar fi materializat atunci pozi?ia romanului (implicit a literaturii noastre) în plan universal ar fi fost alta. Conform aparatului critic întocmit de Niculae Gheran pentru edi?ia critic? (Rebreanu, OPERE 5, p. 709) PS a cunoscut în perioada 1928 – 1967, 24 de traduceri în 10 limbi. Prima traducere datez? din 1928, în limba ceh?, f?cut? de Maria Kojeeka, închinat? fratelui, Rostislav, care ar fi avut un destin asem?n?tor cu al lui Apostol Bologa. Se pare c? traducerile respective au fost târzii ?i nu au avut ecoul meritat. Reproducerea romanului în 1923 la Cleveland, destinat? românilor, a avut un circuit închis. Tot acolo s-a reprodus ?i Ion.


    Fragment din volum     Liviu Rebreanu este un constructor-arhitect de geniu. Material de demonstrat ne ofer? P?durea spânzura?ilor. Fiecare romancier î?i are pattern-ul s?u propriu, mai mult sau mai pu?in subtil în form? ?i semnifica?ii. Se sus?ine c? figura romanului rebrenian este cercul (circularitatea). Mai de grab?, este spirala, de aceea începutul ?i sfâr?itul romanelor sale sunt simetrice nu identice. Începutul ?i sfâr?itul romanelor ofer? o dubl? perspectiv?: una imediat?, formal?, de deschidere a nara?iunii, cealalt? de închidere a pove?tii prin ridicarea la general, universal, cosmic, metafizic. P?durea spânzura?ilor ilustreaz? cu prisosin?? aceste caracteristici. Romanul P?durea spânzura?ilor este alc?tuit din patru “c?r?i”, fiecare organizat? în capitole. Primele trei c?r?i au câte unsprezece capitole, ultima doar ?apte. Diferen?a numeric? ?ine de ritmul nara?iunii. Aceast? organizare se supune unei duble justific?ri: dramaticului ?i muzicalului. (50) 46Scrisori despre Liviu Rebreanu De la început, Rebreanu ?i-a gândit romanul în paradigma unei tragedii. Studiind materialul din “caietele de crea?ie”, coroborat cu opera finit?, N. Gheran este îndrept??it s? sus?in? ideea c? întreaga organizare a materialului ?i paradigma aleas? este una logico-dramatic?. Scenariul epic are o desf??urare silogistic?: “Întâmpl?rile se succed potrivit rigorilor unui ra?ionament logic, ce parcurge, dup? cum se ?tie, cele trei trepte ale premisei, termenului mediu ?i concluzia. De altfel în momentul când î?i precizeaz? idea?ia viitoarei c?r?i, nota?ia romancierului ia de asemenea forma unui ra?ionament: Premisa: “Apostol e cet??ean, o p?rticic? din Eul cel mare al statului, o roti?? într-o ma?in?rie mare; omul nu e nimic, decât în func?ie de stat.” Termenul mediu: “Apostol devine român; pe când statul e ceva fictiv ?i întâmpl?tor, putând întruni oameni str?ini la suflet ?i aspira?ii; neamul e o izolare bazat? pe iubire, chiar instinctual?. Statul nu cere iubire, ci numai devotament ?i disciplin? omului, pe când neamul presupune o dragoste fr??easc?.” Concluzia: “Apostol devine om: în sânul neamului, individul î?i reg?se?te eul s?u cel bun, care s?l?sluie?te mila ?i dragostea pentru toat? omenirea. Numai un eu con?tient poate tr?i iubirea cea mare, universal? – religia viitorului.” (51) La “concluzie” a? mai ad?uga: Statul ?i neamul, adic? trupul, apar?in existen?ei p?mântene, pe când iubirea apar?ine spiritului, lumii supraindividuale, care poate fi a cosmosului, a lui Dumnezeu. Cele patru c?r?i ale romanului,