Citiri ... si recitiri din literatura romana



Sumar volum: Cartea Tabitei; “Capriciile” Ruxandrei Cesereanu; FEM, la a doua ediție; Apocalipsa unei lumi bolnave; Zilele între realitate și poveste; Ateismul comunist vs teofania creștină; Nu chiar inocent; Cancerul – Petre Barbu, Marea petrecere; Schimbările la față ale lui Georgian Nicolau; Cum devine est-tetica o contradicție; Odiseea Liviu Rebreanu – Fanny; Din corpusul epistolar rebrenian; Ieșirea din A EXISTA și intrarea in A FI; Despre primul Cioran și scrierile sale românești; Din cărțile țării; Cântarea României; Cartea Oltului; Mihai Eminescu – Epigonii; Eugen Goga – Cartea facerii; Act venețian – Luceafărul lui Camil Petrescu; Vintilă Horia – Cavalerul resemnării – Imagini și simboluri ale spațiului; La timpul prezent; Vasile Voiculescu – Zahei orbul; Eliberat din detenție; Radu Brateș – prolegomene pentru un studiu monogafic; Reîntâlnire cu opera lui Pavel Dan; Hronicul și cântecul familiei Borcea;

Volum aparut la Editura Editura Almarom, Rm Valcea in anul 2016
Format: format 16/61x86
ISBN: 978-973-156-055-7

    Fragment din volum     Anul literar 2010 a fost anul romanului. 2011 se anunţă la fel. Femomenul este benefic pentru o literatură care de la origini este dominată de poezie (în bine, dar și în rău; de aici una din cauzele provincializării literaturii noastre). Afirmaţia nu neagă valorile poetice universale precum Eminescu, Blaga, Bacovia, Barbu, ci doar poezia pe stoc (multă), fie ea chiar de valoare, dar oricum neaducătoare de plusvaloare. Literatura română a mai cunoscut o perioadă când romanul de înaltă valoare a dominat sau a coabitat pașnic și fructuos cu poezia – epoca interbelică. Sunt încrezător că apariţiile viitoare, cele de după Viaţa lui Kostas Venetis de Octavian Soviany și Acasă, pe Câmpia Armagedonului, de Marta Petreu, îmi vor confirma previziunea. Ipostaza de romancier a profesoarei de istoria filosofiei, Marta Petreu, nu trebuie chiar să surprindă prea mult. Poezia, eseul filosofic prin frazarea lui, scăpările autobiografice din unele texte (vezi capitolul “Amintiri din copilărie” din finalul volumului Filosofii paralele), prin alchimia lor subterană anunţau și ipostaza de prozator. Acasă, pe Câmpia Armaghedonului este în primul rând un roman psihologic și apoi unul social. Sub ambele aspecte se înscrie în tradiţia Slavici-Agârbiceanu-Rebreanu-Pavel Dan, dar nu epigonic, ci novator, original în nume personal, nu postmodernist. În același timp e și romanul conștiinţei 5Citiri ... și recitiri din literatura română personajului narator (romanul este scris la persoana întâi singular) care caută răspuns la întrebarea: m-am poziţionat corect în războiul iehovistului Ticu și în cel cu suceala Micăi, în cel dintre ei, dar și în războiul satului cu Istoria? Parafrazând o imagine din roman, pot spune că naratorul face autopsia vieţii familiei sale pe fundalul unui segment istoric. Trama romanului este edificată pe un conflict puternic din sânul familiei. Dar surpriză. Conflictul nu este axat pe cel cu care romanul mai vechi sau mai nou ne-a obișnuit: lupta pentru parvenire, pentru îmbogăţire, pentru moștenire. Conflictul, la prima vedere confesional, este unul existenţial materializat într-o luptă de natură psihologică de uzură între un soţ și nevasta sa, luptă la care asistă copiii (Marta, Tinu și Tabita) și care numai după moartea părinţilor devine subiect de meditaţie pentru Tabita, viitoare scriitoare. După cum aminteam, din roman nu lipsește contextul istoric surprins prin câteva episoade emblematice. Prin urmare raportându-ne la timpul naraţiunii, miza romanului nu mai este obsedantul deceniu. Conflictul este menţinut în parametrii coliziunii psiho-existenţiale dintre două forţe egale ca putere, pe care numai moartea le poate concilia. Oare, chiar întâmplător, contrar voinţei soţiei, cei doi soţi învrăjbiţi sunt îngropaţi alături?


    Fragment din volum     Călătoria structurează materia epică a romanului. Deplasările în spaţiu punctează momentele intrigii. La întoarcerea acasă, iniţiat și cunoscător, tânărul domn știe că trebuie să ducă de unul singur lupta împotriva Semilunii *secera ... + și că trebuie să-și trăiască existenţa până la capăt cu toate problemele ei. Devenind cavalerul resemnării descoperă 240Citiri ... și recitiri din literatura română adevărul căutat: “Nu există decât o singură problemă cu adevărat gravă și importantă: prezenţa mea în faţa lui Dumnezeu.” Este clar de ce scriitorul a pus drept motto romanului său o frază a filosofului danez Kierkegaard, atât de îndrăgit, din care a scos și titlul: “Cavalerul resemnării renunţă la împlinire și se închină cu toată umilinţa în faţa puterii eterne. Aceasta este libertatea sa.” Pentru a se prezenta în faţa lui Dumnezeu trebuie să facă călătoria. Care sunt locurile pe care le străbate? În călătoria sa la Veneţia și înapoi, Măria Sa, Radu-Negru, străbate un spaţiu exterior fizic care, treptat, se metamorfozează în unul interior moral. În roman sunt două lumi aflate în opoziţie: Veneţia și Pădurea (Valahia). Sunt frecvente lexemele din sfera frontierei care despart cele două lumi în aici și acolo. Termenii binomului își schimbă semnul + sau – în funcţie de poziţionarea protagonistului și de pragul de cunoaștere pe care el se găsește. De la plecarea din ţară și până la întoarcerea acasă, Veneţia este pentru Radu-Negru lumea libertăţii, iar Valahia cotropită, o lume a închisorii. Din momentul părăsirii Serenissimei Republici semnul valorizării se schimbă: ceea ce spera să fie o lume liberă s-a dovedit a fi o închisoare cu gratii de aur, iar ceea ce considera a fi o închisoare se dovedește a fi libertate. Prezentând cele două lumi despărţite