Citiri ... si recitiri din literatura romana



Sumar volum: Cartea Tabitei; “Capriciile” Ruxandrei Cesereanu; FEM, la a doua edi?ie; Apocalipsa unei lumi bolnave; Zilele între realitate ?i poveste; Ateismul comunist vs teofania cre?tin?; Nu chiar inocent; Cancerul – Petre Barbu, Marea petrecere; Schimb?rile la fa?? ale lui Georgian Nicolau; Cum devine est-tetica o contradic?ie; Odiseea Liviu Rebreanu – Fanny; Din corpusul epistolar rebrenian; Ie?irea din A EXISTA ?i intrarea in A FI; Despre primul Cioran ?i scrierile sale române?ti; Din c?r?ile ??rii; Cântarea României; Cartea Oltului; Mihai Eminescu – Epigonii; Eugen Goga – Cartea facerii; Act vene?ian – Luceaf?rul lui Camil Petrescu; Vintil? Horia – Cavalerul resemn?rii – Imagini ?i simboluri ale spa?iului; La timpul prezent; Vasile Voiculescu – Zahei orbul; Eliberat din deten?ie; Radu Brate? – prolegomene pentru un studiu monogafic; Reîntâlnire cu opera lui Pavel Dan; Hronicul ?i cântecul familiei Borcea;

Volum aparut la Editura Editura Almarom, Rm Valcea in anul 2016
Format: format 16/61x86
ISBN: 978-973-156-055-7

    Fragment din volum     Anul literar 2010 a fost anul romanului. 2011 se anun?? la fel. Femomenul este benefic pentru o literatur? care de la origini este dominat? de poezie (în bine, dar ?i în r?u; de aici una din cauzele provincializ?rii literaturii noastre). Afirma?ia nu neag? valorile poetice universale precum Eminescu, Blaga, Bacovia, Barbu, ci doar poezia pe stoc (mult?), fie ea chiar de valoare, dar oricum neaduc?toare de plusvaloare. Literatura român? a mai cunoscut o perioad? când romanul de înalt? valoare a dominat sau a coabitat pa?nic ?i fructuos cu poezia – epoca interbelic?. Sunt încrez?tor c? apari?iile viitoare, cele de dup? Via?a lui Kostas Venetis de Octavian Soviany ?i Acas?, pe Câmpia Armagedonului, de Marta Petreu, îmi vor confirma previziunea. Ipostaza de romancier a profesoarei de istoria filosofiei, Marta Petreu, nu trebuie chiar s? surprind? prea mult. Poezia, eseul filosofic prin frazarea lui, sc?p?rile autobiografice din unele texte (vezi capitolul “Amintiri din copil?rie” din finalul volumului Filosofii paralele), prin alchimia lor subteran? anun?au ?i ipostaza de prozator. Acas?, pe Câmpia Armaghedonului este în primul rând un roman psihologic ?i apoi unul social. Sub ambele aspecte se înscrie în tradi?ia Slavici-Agârbiceanu-Rebreanu-Pavel Dan, dar nu epigonic, ci novator, original în nume personal, nu postmodernist. În acela?i timp e ?i romanul con?tiin?ei 5Citiri ... ?i recitiri din literatura român? personajului narator (romanul este scris la persoana întâi singular) care caut? r?spuns la întrebarea: m-am pozi?ionat corect în r?zboiul iehovistului Ticu ?i în cel cu suceala Mic?i, în cel dintre ei, dar ?i în r?zboiul satului cu Istoria? Parafrazând o imagine din roman, pot spune c? naratorul face autopsia vie?ii familiei sale pe fundalul unui segment istoric. Trama romanului este edificat? pe un conflict puternic din sânul familiei. Dar surpriz?. Conflictul nu este axat pe cel cu care romanul mai vechi sau mai nou ne-a obi?nuit: lupta pentru parvenire, pentru îmbog??ire, pentru mo?tenire. Conflictul, la prima vedere confesional, este unul existen?ial materializat într-o lupt? de natur? psihologic? de uzur? între un so? ?i nevasta sa, lupt? la care asist? copiii (Marta, Tinu ?i Tabita) ?i care numai dup? moartea p?rin?ilor devine subiect de medita?ie pentru Tabita, viitoare scriitoare. Dup? cum aminteam, din roman nu lipse?te contextul istoric surprins prin câteva episoade emblematice. Prin urmare raportându-ne la timpul nara?iunii, miza romanului nu mai este obsedantul deceniu. Conflictul este men?inut în parametrii coliziunii psiho-existen?iale dintre dou? for?e egale ca putere, pe care numai moartea le poate concilia. Oare, chiar întâmpl?tor, contrar voin?ei so?iei, cei doi so?i învr?jbi?i sunt îngropa?i al?turi?


    Fragment din volum     C?l?toria structureaz? materia epic? a romanului. Deplas?rile în spa?iu puncteaz? momentele intrigii. La întoarcerea acas?, ini?iat ?i cunosc?tor, tân?rul domn ?tie c? trebuie s? duc? de unul singur lupta împotriva Semilunii *secera ... + ?i c? trebuie s?-?i tr?iasc? existen?a pân? la cap?t cu toate problemele ei. Devenind cavalerul resemn?rii descoper? 240Citiri ... ?i recitiri din literatura român? adev?rul c?utat: “Nu exist? decât o singur? problem? cu adev?rat grav? ?i important?: prezen?a mea în fa?a lui Dumnezeu.” Este clar de ce scriitorul a pus drept motto romanului s?u o fraz? a filosofului danez Kierkegaard, atât de îndr?git, din care a scos ?i titlul: “Cavalerul resemn?rii renun?? la împlinire ?i se închin? cu toat? umilin?a în fa?a puterii eterne. Aceasta este libertatea sa.” Pentru a se prezenta în fa?a lui Dumnezeu trebuie s? fac? c?l?toria. Care sunt locurile pe care le str?bate? În c?l?toria sa la Vene?ia ?i înapoi, M?ria Sa, Radu-Negru, str?bate un spa?iu exterior fizic care, treptat, se metamorfozeaz? în unul interior moral. În roman sunt dou? lumi aflate în opozi?ie: Vene?ia ?i P?durea (Valahia). Sunt frecvente lexemele din sfera frontierei care despart cele dou? lumi în aici ?i acolo. Termenii binomului î?i schimb? semnul + sau – în func?ie de pozi?ionarea protagonistului ?i de pragul de cunoa?tere pe care el se g?se?te. De la plecarea din ?ar? ?i pân? la întoarcerea acas?, Vene?ia este pentru Radu-Negru lumea libert??ii, iar Valahia cotropit?, o lume a închisorii. Din momentul p?r?sirii Serenissimei Republici semnul valoriz?rii se schimb?: ceea ce spera s? fie o lume liber? s-a dovedit a fi o închisoare cu gratii de aur, iar ceea ce considera a fi o închisoare se dovede?te a fi libertate. Prezentând cele dou? lumi desp?r?ite